Viata dubla

Imi trec prin maini multe flori. Le aleg cu mare grija, furnizorii mei stiu acest lucru. Stau cu orele sa aleg pentru o compozitie florala. Nu simt acest timp…pur si simplu nu-l simt. Apoi ajung cu ele la atelier, imbratisate. Le asez in apa, le curat, cu grija, cu admiratie. Daca vreuna se rupe o asez pe biroul meu intr-o sticluta si ii fac multe poze, este la fel de pretioasa ca restul care vor fi prinse in buchetul miresei. Le iubesc!

A doua zi, cu bucurie ma apuc „de lucru”. Timpul sta in loc….ma trezesc si privesc ce am facut. Daca nu imi place ce a iesit desfac si o iau de la capat. Cine a lucrat alaturi de mine stie….: „pe bune, crezi ca va observa cineva daca acea floare sta mai sus sau mai jos, este in centru sau la margine?” Nu stiu daca se va observa acest lucru dar este acelasi sentiment ca atunci cand ai vrut sa desenezi un porumbel  si la final nu seamana cu un porumbel…stergi si o iei de la capat, nu-i asa? Ii aleg apoi panglica, ai zice ca e treaba usoara. Panglica unui buchet este ca cerceii sau bratara pe care alegi sa o porti la o tinuta, da nota finala, desavarseste. Criticul meu, al treilea meu ochi imi arata la sfarsit daca am reusit. Lentita aparatului foto este necrutatoare uneori! Alteori plang de incantare!

Vine clientul si ii predau lui buchetul cu toate florile acelea imbratisate,iubite,  privirile admirative si fericite. Imi raman mie fotografiile, mii de fotografii, peste care ma uit in momentele de tihna si pe care le impart cu voi pe pagina de facebook (Petalia Flori cu Poveste) si instagram.

Cand plec de la atelier ma despart de lumea mea si intru in lumea „noastra” a familiei mele. O parte de suflet o pastrez pentru copilul meu, pentru sotul meu.  O cu totul alta lume, cu preocupari diferite, prieteni, vacante.

Carmen

iubitoare de frumos

carmen baboian designer florist workshop floral petalia atelier floral buchete mireasa pastelate